=====================
Filed under: creatie
(fragment din volumul II al romanului „Asfinţit de Europă, răsărit de Asie” – în lucru)
Când au pătruns în câmpie, pe malul lacului Jigara (mai există un lac Jigara, în Insula Mică a Brăilei, care, pe timpul verii, aproape că dispare schimbându-se într-o mlaştină), se însera şi luna lua când forma unei Biblii din care lipseau paginile trădării lui Iuda, când pe ale unui sipet având capacul acoperit cu o pojghiţă de aur. Aerul se încărca vizibil cu densitate. Departe, pe apele purpurii, înainta o doamnă de abur în mantilă violetă şi cu mănuşi albe. Venea prin amurgul încremenit spre căsuţa veche şi părăsită, cu obloane albastre şi brâne roşii spălăcite. O atmosferă de câmp şi de pădure, o vatră cu sălcii tinere amestecate cu tulpine zvelte de floarea-soarelui.
-Ce casă uitată de Dumnezeu! spuse Ford. Se potriveşte perfect cu tine, unchiule Gange. Tot aşa de plin de taine trebuie să fie şi locul din Tibet unde izvorăşte un fluviu care poartă acelaşi nume ca al tău.
-Stăm pe pragul ascuns al unei vechi biserici, răspunse bătrânul, nu vorbi de fluvii păgâne.
O femeie grasă, cu sânul plin de caise de furat, iar în braţe cu un căţel tot de furat, trecu prin spatele lor, fără o vorbă, şi se opri lângă un grup de patru ciobani care-o aşteptau rezemaţi în bâte, lângă stâna din apropiere. Înapoia lor, o turmă de oi şi de capre bolborosea cu botul în ierburile amestecate cu tufe de cimbru. De pe colina dulce care se ridica la stânga, purtând în spinare rânduri de butuci de vie, coborau în peticul de iarbă din marginea lacului cinci cocori într-o ordine desăvârşită, nemţească.
-Câtă solemnitate pe capul lor! Vin pe vatra vechii biserici să cânte Tatăl nostru?
-Voi, pe mare, în clipe ca astea>>>>
Lasă un comentariu so far
Lasă un comentariu
SERIE NOUA 