Filed under: creatie
FILE RISIPITE
Trifon, monahul vieţuind la Schitul de Fum, insinguratul si fericitul, cel caruia sticleţii i se aşeazau pe crestetul incarunţit si cele doua vulpi domesticite i se gudurau la picioare ca niste javre flenduroase , m-au facut sa asist la o scena absolut incredibila. De ani de zile, in zmeurisul care se intinde deasupra luminisului adapostind schitul, zmeuriş împrejmuit cu bărne simple de brad, o familie de urşi împaraţesc şi se îndulcesc pe săturate de cum dă ochiul roşu al fructului parfumat. Acolo işi aduc puii şi-i invaţa sa fuga şi sa se ridice in doua labe si sa miroase primejdia din aer. Vin dimineaţa printr-o stungă an me lasată si pleacă in amurg pierzînud-se in fumul ocrotitor al padurii de brad. S-au obişnuit demult cu Trifon si cu mirosul sau şi-l tratează ca pe unul de-al lor. Din turla Schitului de Fum am putut să vad intr-o dimineaţa de toamna cum calugarul Bărbos, după ce s-a tăvălit prin iarbă să-si atenueze mirosul de om si după ce a luat dintr-un coş doi faguri aurii plini cu miere a intrat hotarît si fara frica in zmeurişul bogat.
Spre mirarea mea, cei doi ursuleţi bruni şi creţi, caraghioşi şi neîndemnatici incă, s-au aproiat de fagurii pe care Trifon îi aşezase pe iarba innrourtă si se lăsau mîngaiaţi pe blana lor pufoasa ca două pisici uriaşe. A venit şi ursoica mama care asista la acest spectacol cu indiferenţa mirosind din cînd în cînd aerul cu nările ei despicate. Am vrut sa vad mai bine scena si m-am mişcat>>>>
Lasă un comentariu so far
Lasă un comentariu