=====================
Filed under: creatie
De ce o fată, deşi peţită des, poartă povara fetiei veşnice? Pentru că nu îi plac proştii, iar cei deştepţi nu o plac pe ea. (Proverb indian )
Soarele începea să se desfacă pe bolta coborâtă atât de aproape şi arcuită peste pământ. Căci aşa este cerul în aceste ţinuturi, un fel de alt pământ, aşezat puţin mai sus. şi tot ce este aici, se întâmplă şi dincolo, în cer. Luminozitatea era dureroasă, astrul plângea cu sânge şi aur în hemiciclu. Din templu răsunau cântările de nuntă în modulaţii ascuţite şi prea feminine. Tânăra avea o împotrivire tăcută: o privire demnă, luminată de sprâncenele puţin arcuite din împreunarea lor, nasul proeminent, străpuns de o vergică de argint de care atârna un lănţişor prins de urechea stângă. Obrajii îngânduraţi, îmbujoraţi de henna, trădau încă urmele lacrimilor. Asprimea ochilor mari şi negri, alungiţi către coadă, era îndulcită de liniile conturate de kajal. Buzele groase, înfocate de arsura betelului, tremurau uşor a pudoare. Privirea reţinută încerca să dezmintă această zbatere feciorelnică. Tâmplele erau împodobite de braţele unei diademe de argint filigranat, potrivite deasupra cărării. Din creştetul capului cobora pe mijlocul frunţii o plăcuţă de email, ornată cu pietre colorate, acoperind bindiul picurat la îngemănarea sprâncenelor. Capul era acoperit de un voal pictat cu vopsele crude, roşu aprins, oranj-fierbinte, verde-crud, atârnând pe umerii şi pe bustul strânse de un corset roşu, placat cu oglinjoare rotunde sau rombice, într-un aranjament ameţitor. Marginile fustei erau tivite cu şnururi groase, bentiţe aurite şi bucăţi de oglinzi, care răsunau>>>>
Lasă un comentariu so far
Lasă un comentariu
SERIE NOUA 