SERIE NOUA


~Victoria Milescu: ,,Poezii”

CYTHERA

A murit prietenul meu, menagache

l-au prădat, l-au bătut

o vreme a cerşit desculţ în pasaj

îmi spune laurian

la festivalul de poezie

în seara premiilor

cei pe care i-am iubit

au murit

cei pe care i-am urât

au murit…

în creierii munţilor am aflat

că a murit prietenul meu, menagache

cu care mergeam la pescuit

mă învăţa să vânez îngeri lichizi

cu nadă de nuferi galbeni

în sălciile putrezind până la gât

ne citeam versurile

scrise pe pachetele de ţigări

scria bine, grecul

dar nu i-am spus-o niciodată

când i-au scos şarpele din burtă

l-am vegheat

spre indignarea rudelor

ce-l vegheau pe proaspătul meu soţ

internat la nebuni

în aceeaşi clădire

i-am adus lapte

l-a împărţit cu o pisică şi un câine

câinele paznicului

mi-a sfâşiat fusta

când am escaladat gardul

eludând bacşişul de la intrare

am mâncat ştiucă umplută cu perle

la sulina

pe puntea vasului, sub lună, a îngenuncheat

cerându-mă de nevastă

idiotule, sunt măritată

tu ai copil

la miezul nopţii lângă biserica

bântuită de ciori

şi-a tăiat venele iscălindu-se sub

desenul obscen

când mi-am ars pielea

a spart alimentara

să facă rost de lapte bătut

la 2 noaptea m-a dus la spital

cu maşina gunoierilor

după care s-a întors la magazin

să bea ce mai rămăsese pe raft

se scufunda cu o pâlnie la urechi

să audă adâncul

îl căutam înfigând crengi în apă

până când valul se înroşea

apărea departe

odihnindu-se pe un ciot de copac uscat

plutind în derivă

cu plante şi peşti prinşi în barbă

apărea şi tatăl său

odihnindu-se pe o masă

cu tălpile spre tavan

legate cu aţă de pescuit

când a venit de la şcoală

părea un joc, desigur

şi coborârea în groapă

pe frânghii de florea-ţigăncii

de la tanti frusina

pentru râmele de-a doua zi

într-o duminică a sunt la uşă

hlizindu-se cu capul bandajat,

mâini zdrelite

căzuse de pe schela şantierului

unde se angajase

să picteze pe cer

o lozincă muncitorească

se destramă oraşul nostru natal

dus pe Dunărea plumburie

luându-şi în fiecare an tributul:

un poet, un actor, un ofiţer

e plin oraşul nostru de cei

ce au fost gata de sacrificiu

unii sunt nume de străzi cu salcâmi

când vapoarele sună prelung

împodobite cu steguleţe şi becuri

scufundându-se lent

pe faleză adie ecoul

unui trist cântec de petrecere

pe fundul apei

stau monedele din Corint

dăruite de unchiul său

casa galbenă cu balcon masiv

unde-l aştepta beba –

moartă în urma unui avort provocat –

s-a demolat

şi fernanda a murit tot din dragoste

injectându-şi alcool în uter

uzina care-şi trezea oraşul la 6

cu sirena asurzitoare

mai înghite încă fiinţe adormite

cu manşete prinse în cleme

şi pacheţelul cu peşte prăjit

din poartă în poartă bate pescarul

cu ochi apoşi să-şi vândă

sirena din sac…

în grădina mare cântă fanfara

în chioşc

tineri îmbujoraţi, în uniformă albă

primesc bileţele de la domnişoare

cu sutiene croşetate din iarbă

în care se zbate un ţipar

am mâncat împreună

morun prăjit

la restaurantul din centru

nu e prea scump? am zis

nu, doar cât un tablou

pe care-l pictez într-o noapte

şi am mâncat acel tablou

aruncând şira spinării şi capul

din peisaj

lăutarii cu floare roşie la rever

ne-au înconjurat

scârţâind la vioară

lacrimile diluau vopseaua

dulce-amăruie a vaporului

în burta căruia

ne băteam joc de cei de afară

oare unde l-au îngropat

pe prietenul meu, menagache

l-a plâns cineva…




Lasă un comentariu so far
Lasă un comentariu



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s