=====================
Talentul gazetăresc al doamnei Mungiu Pippidi, atât cât este, expulzată din spaţiul vorbitorilor cu incontinenţă de pe la televiziuni, se manifestă într-un ziar de veche tradiţie gazetărească.
Ultima compunere prilejuită de moartea subită a lui George Pruteanu este o demonstraţie de ticăloşie şi răutate aproape inexplicabile.
Precizând din capul locului, cu un cinism care ţine mai degrabă de dereglări ascunse, această aşa-zisă reprezentantă a societăţii civile şi… „academician”, îşi deversează răutăţile verbale şi defulările într-o cascadă de incalificabile injurii.
A scrie (vorba vine) în acest mod, la numai trei zile distanţă de la moartea celui pe care îl numea „bun prieten”, a jigni impardonabil şi cu stranie nesimţire un… mort, este un gest care o descalifică pe neliniştita apărătoare a democraţiei şi… „curăţeniei” morale.
De la epitetul de ratat la cel de clovn, de la inexactităţile şi aluziile de mahala, doamna în cauză executa o adevărată autopsie pe cadavrul celui care, totuşi, era la fel de cunoscut şi, mai ales, evident talentat, prieten din juneţe şi colaborator.
Rar mi-a fost dat să citesc o asemenea execuţie post-mortem şi ea, prin jegoasa relatare stilistică, se ridică la rang de blasfemie.
Cu alte cuvinte, ce jigodism, ce nesimţire, ce cinism vizând mai degraba pe cei din spaţiul faunei bufone…
MIRCEA MICU
Lasă un comentariu so far
Lasă un comentariu
SERIE NOUA 