=====================
CYTHERA
A murit prietenul meu, menagache
l-au prădat, l-au bătut
o vreme a cerşit desculţ în pasaj
îmi spune laurian
la festivalul de poezie
în seara premiilor
cei pe care i-am iubit
au murit
cei pe care i-am urât
au murit…
în creierii munţilor am aflat
că a murit prietenul meu, menagache
cu care mergeam la pescuit
mă învăţa să vânez îngeri lichizi
cu nadă de nuferi galbeni
în sălciile putrezind până la gât
ne citeam versurile
scrise pe pachetele de ţigări
scria bine, grecul
dar nu i-am spus-o niciodată
când i-au scos şarpele din burtă
l-am vegheat
spre indignarea rudelor
ce-l vegheau pe proaspătul meu soţ
internat la nebuni
în aceeaşi clădire
i-am adus lapte
l-a împărţit cu o pisică şi un câine
câinele paznicului
mi-a sfâşiat fusta
când am escaladat gardul
eludând bacşişul de la intrare
am mâncat ştiucă umplută cu perle
la sulina
pe puntea vasului, sub lună, a îngenuncheat
cerându-mă de nevastă
idiotule, sunt măritată
tu ai copil
la miezul nopţii lângă biserica
bântuită de ciori
şi-a tăiat venele iscălindu-se sub
desenul obscen
când mi-am ars pielea
a spart alimentara
să facă rost de lapte bătut
la 2 noaptea m-a dus la spital
cu maşina gunoierilor
după care s-a întors la magazin
să bea ce mai rămăsese pe raft
se scufunda cu o pâlnie la urechi
să audă adâncul
îl căutam înfigând crengi în apă
până când valul se înroşea
apărea departe
odihnindu-se pe un ciot de copac uscat
plutind în derivă
cu plante şi peşti prinşi în barbă
apărea şi tatăl său
odihnindu-se pe o masă
cu tălpile spre tavan
legate cu aţă de pescuit
când a venit de la şcoală
părea un joc, desigur
şi coborârea în groapă
pe frânghii de florea-ţigăncii
de la tanti frusina
pentru râmele de-a doua zi
într-o duminică a sunt la uşă
hlizindu-se cu capul bandajat,
mâini zdrelite
căzuse de pe schela şantierului
unde se angajase
să picteze pe cer
o lozincă muncitorească
se destramă oraşul nostru natal
dus pe Dunărea plumburie
luându-şi în fiecare an tributul:
un poet, un actor, un ofiţer
e plin oraşul nostru de cei
ce au fost gata de sacrificiu
unii sunt nume de străzi cu salcâmi
când vapoarele sună prelung
împodobite cu steguleţe şi becuri
scufundându-se lent
pe faleză adie ecoul
unui trist cântec de petrecere
pe fundul apei
stau monedele din Corint
dăruite de unchiul său
casa galbenă cu balcon masiv
unde-l aştepta beba –
moartă în urma unui avort provocat –
s-a demolat
şi fernanda a murit tot din dragoste
injectându-şi alcool în uter
uzina care-şi trezea oraşul la 6
cu sirena asurzitoare
mai înghite încă fiinţe adormite
cu manşete prinse în cleme
şi pacheţelul cu peşte prăjit
din poartă în poartă bate pescarul
cu ochi apoşi să-şi vândă
sirena din sac…
în grădina mare cântă fanfara
în chioşc
tineri îmbujoraţi, în uniformă albă
primesc bileţele de la domnişoare
cu sutiene croşetate din iarbă
în care se zbate un ţipar
am mâncat împreună
morun prăjit
la restaurantul din centru
nu e prea scump? am zis
nu, doar cât un tablou
pe care-l pictez într-o noapte
şi am mâncat acel tablou
aruncând şira spinării şi capul
din peisaj
lăutarii cu floare roşie la rever
ne-au înconjurat
scârţâind la vioară
lacrimile diluau vopseaua
dulce-amăruie a vaporului
în burta căruia
ne băteam joc de cei de afară
oare unde l-au îngropat
pe prietenul meu, menagache
l-a plâns cineva…
Niciun comentariu până acum. până acum
Lăsați un comentariu
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>
