SERIE NOUA

La oră de maximă audienţă, pe ecranul televizorului scrie „stirea zilei”, „tema zilei”, „bombă cu efect întârziat”, „starea natiunii” sau altă nazbâtie. Telespectatorul e cu ochii „pe sticlă”, cum se spune mai nou, în limbaj „televizoristic”.

Apare şi realizatorul emisiunii de câteva minute, faţă în faţă cu invitatul emisiunii, un politician blazat, un ziarist zaharisit, un analist celebru sau ceva de tipul ăsta. Se pune întrebarea zilei: „Va fi susţinută candidatura politicianului cutare pentru primaria municipiului cutare?”. Ziaristul informat sau analistul priceput, autorităţi în materie, se lansează în lungi şi docte divagaţii, punctate discret de întrebări cu răspuns previzibil, proferate de realizatorul elegant şi bine plătit.

Deşi politicianul invocat habar nu are că trebuie susţinut pentru a candida la primaria municipiului cutare, siderat, vexat, cască ochii la televizor şi nu-i vine sa creadă că e vorba despre el. Ca reacţie firească, se enervează, înjură în gând şi dă să pună mâna pe telefon, să le-o spună el.

Cum legăturile telefonice nu se fac, aşa, la cheremul oricui, politicianul îşi consumă energia şi banii încercând să-şi hrănească orgoliul rănit; cu vorbe grele. După un timp, se mai dezumflă. Îl ajută şi operatorul care preia mesajele şi, într-un târziu, intră în direct.

În direct, e foarte greu să fii coerent. Analistul de pe ecran zâmbeşte condescendent, ironic sau face cu mâna. Realizatorul te apucă de frază şi te întreabă despre afacerile cu asfalt. Eşti presat să dai pe alături cu un nou calup de publicitate. Îţi fuge, alunecă sau zboară gândul şi te trezeşti că vorbeşti prostii. Ceva despre vacanţa în Bahamas, Autostrada Soarelui sau drogurile uşoare, totul fiind luat, reluat şi compilat de celelalte televiziuni.

În felul ăsta, politicianul se trezeşte candidat la primărie, câştigă sau nu alegerile, e invitat la toate televiziunile şi atât.

Cu sau fără el, România merge sau nu. Merge sau nu merge ţara înainte, realizatorul îşi face emisiunea.